O despartire pe care am transformat-o in succes

Îmi trec uneori prin minte zilele acelea dificile, când în urma despărțirii, suferința mă copleșea. Regretele păreau să mă însoțească la fiecare pas și mă întrebam ”Cât timp voi mai suferi astfel?”

Se întâmplase cu mult timp în urmă, înainte să plec în Germania. Avusesem o relație cu o femeie superbă, dar pe care nu știusem să o prețuiesc, așa cum nu știusem, de altfel, să prețuiesc majoritatea relațiilor pe care le avusesem până de curând.

Lucrurile între noi nu merseseră, așa că am decis să-mi văd de viață. Mă înscrisesem la actorie și aveam tot felul de activități cu prietenii în oraș. Eram în căutarea unei schimbări profesionale și ulterior chiar plecasem în Germania.

Atât de mari erau schimbările pe care le făcusem, atat de ocupat eram și totuși, suferința era în continuare acolo. Adesea mă gândeam la ea, nu puteam să mi-o scot din minte și eram frustrat de toată situația. 

Dar cel mai dureros era faptul că eram trist și nu înțelegeam durerea din interiorul meu.

I-am scris multe scrisori terapeutice, pe care, bineînțeles, nu i le-am trimis niciodată, pentru că scopul acestora a fost doar de vindecare.

Ceva din interiorul meu îmi spunea în permanență că ea nu este mai fericită acum, în relația în care intrase. Mă simțeam neputincios în a o aduce din nou în viața mea.

Probabil că eram și mult prea diferiți și prea orgolioși.

Ceea ce făcusem atunci nu fusese altceva decât să inhib suferința sub preș, să mă ascund sub orgoliu și să-mi spun că nu am de ce să sufăr pentru ea că eu sunt bărbat, că eu sunt puternic și că nu am de ce să sufăr că suferința e slăbiciune. Și așa o inhibam tot mai tare.

Uneori dispărea, alteori apărea pe neprevăzute.

Ne-am continuat viața și am intrat în alte relații unde, bineînțeles, am repetat unele din aceleași tipare și astfel, de fiecare dată, ajungeam la despărțire.

Doar că ceea ce credeam eu că va fi un pansament în realitate nu făcea decât să fie o altă sursă de acumulare a suferinței și a bagajului emoțional negativ acumulat în interiorul meu.

Adunam suferințe la portofoliu și credeam că mă vindec de suferință dacă intru iarăși într-o altă relație.

Nu era deloc așa. Ceea ce se întâmpla de fapt era doar să acumulez suferință și energie negativă ca într-un cazan aflat sub presiune.

Văd același tipar și în oamenii din jur în zilele de astăzi, care adună acea suferință în acel cazan, o scot afară prin o supapă de presiune, dar de cele mai multe ori își trăiesc viața cărând cu ei acest cazan de energie negativă și suferință. Unii dintre ei au trăit viața cu aceasta atât de mult încât au ajuns să creadă că așa trebuie să fie, că așa e normal.

În programul Restart, marea majoritate a acestuia se focusează pe scoaterea la suprafață a acelor suferințe și a celei negativități din acel cazan, într-un spațiu de vindecare, astfel încât acea suferință să iasă la suprafață într-un mediu controlat, susținător și vindecător.

Scopul este de a curăța și vindeca acel bagaj emoțional negativ din trecut pe care cu toții îl cărăm cu noi.

Un fapt amuzant este că la 6 ani după ce mă despărțisem de tipa de care v-am povestit și ea era single, am ieșit din nou la o întâlnire. În timp ce ne aminteam diferite momente, am ajuns amândoi să ne dăm seama că ea trăia cu impresia că eu i-am dat papucii, iar eu trăiam cu impresia că ea mi-a dat papucii.

Atât de disociat văzusem realitatea față de cum era de fapt.

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *