Asa ajungi sa sferi si sa nu te mai intelegi pe tine

Nimeni nu ți-a spus că asta e cea mai mare greșeală pe care oamenii o fac în a menține armonia și echilibrul emoțional.

Dacă ești genul de persoană care face asta, probabil n-o să-ți placă ce urmează să spun.

Lucrul pe care marea majoritate a oamenilor îl fac este să ascundă suferința sub preș crezând că, astfel, vor scăpa de aceasta. Și de fapt, nu se întâmplă decât opusul. 

Asa ajungi sa sferi si sa nu te mai intelegi pe tine

Cum fac asta antreprenoarele, femeile de succes, femeile de carieră?

Inhiba suferință acoperind-o cu muncă.

”Mă mențin ocupată pentru a uita de suferință.”

Îmi pun 279.000 de taskuri zilnice și muncesc de dimineața până seara, chiar dacă risc să intru în burnout, doar pentru a nu avea un moment de liniște și pentru ca suferința să nu iasă din nou la suprafață.

Apoi ma îmbolnavesc, cad la pat și businessul mi se duce în cap. Dar ce sa vezi macar sunt ocupată în continuare cu ceva și pot fugi în continuare de suferință. 

Ce părere ai despre asta?

(scuze ca sunt atat de direct)

Este oare modul cel mai bun de a rezolva acea suferință emoțională?

Acest mecanism e o tendință firească. Îmi amintesc cum și eu, când aveam vreo 13 ani și mergeam cu bicicleta, foarte supărat după ce o persoană mă rănise, disperat mi-am pus întrebarea: „Ce să fac ca să nu mai sufăr?”

Și atunci răspunsul mi-a venit: „Prefă-te că nu mai e acolo. Ignoră-o. Fii pozitiv și prefă-te că toate lucrurile astea nu te afectează.”

Acum mă bufnește râsul. Până la acel moment, pentru mine aceasta era o cale de scăpare.

Și am făcut asta, dar fără prea mari rezultate pe termen lung.

Așa că atunci când am crescut mai mare, am început să caut soluții. Am descoperit meditația, gândirea pozitivă. Dar, totuși, parcă toate astea nu rezolvau problema în totalitate. De multe ori parcă aveau un efect de anestezie, dar vedeam cum suferința continua să existe, era acolo și din când în când apărea.

Mi-am dat seama că am nevoie de ceva mai mult.

Și așa am ajuns la coaching și la lucru cu mine. După ce am încercat fel și fel de metode, care nu ofereau un rezultat atât de profund.

Am descoperit că o singură unealtă care îmi oferea ceva extraordinar. 

Ceva ce mă ajuta sa fac săpături și să vindec problema de la rădăcină. Să vindec problema de acolo de unde nici măcar nu o mai vedem, pentru că era atât de bine ascunsă sub preș.

A fost ușor?

Ar da bine să zic că nu.

Dar sincer pentru mine chiar a fost ușor. Pentru că în permanență am comparat disconfortul din timpul lucrului cu mine cu suferința imensă pe care o simțeam atunci când aveam acea problemă.

A fost ușor și pentru că am avut alături oameni care m-au susținut în această călătorie, care m-au ghidat. Ei în calitate de coach sau terapeuți, NLP, Theta Healing.

A fost ușor pentru că nu am ales tot timpul să fac această călătorie singur.

A fost ușor pentru că atunci când am simțit că nu reușesc singur, am cerut ajutor și susținere.

A fost ușor pentru că am renunțat la ego și la gândul că eu le știu pe toate și pot să le fac pe toate.

A fost ușor pentru că în această călătorie am fost însoțit și am fost mai puternic decât aș fi fost dacă aș fi lucrat separat.

Spune-mi în comentarii dacă te regăsești din când în când în tipologia femeii puternice care, din când în când, ascunde provocările emoționale ținându-se ocupată prin muncă.

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *