De ce informatiile nu te ajuta atunci cand treci prin o despartie si ce sa faci de fapt

În octombrie 2022, trecem printr-o despărțire care m-a dat peste cap, atât emoțional, cât și profesional.

Nu o să dau prea multe detalii, pentru că fostele verifică profilul foștilor lor mai des decât copiii se uită în calendar în așteptarea Crăciunului.

Ce vreau să subliniez aici e faptul că de multe ori știm ce avem de făcut, dar când ne aflăm în fața unei probleme, parcă toate aceste cunoștințe se ascund sub preș.

Eu încă din prima jumătate a anului 2022, deși am creat programul meu de coaching expres pentru cei care trec printr-o despărțire și vor să înceapă o viață nouă abundentă și armonioasă, cumva parcă toate aceste cunoștințe au dispărut.

Bineînțeles, mi-am spus: „Emil, îi ajuți pe alții să treacă peste asta, cu siguranță te poți ajuta și pe tine.” Și așa a și fost. Am luat această oportunitate să aplic toată cunoașterea, acum structurată în program, și pe mine.

Și a fost OK. Am depășit perioada cu bine. Mi-am procesat emoțiile, durerea, regretele și resentimentele. Și mi-am deschis inima din nou pentru o relație nouă.

Ce am observat aici e că atunci când oamenii trec printr-o despărțire, au tendința de a ascunde suferința sub preș sau de a o inhiba în diferite moduri.

Sau în alte cazuri, se află într-un punct unde e necesară o decizie importantă, de multe ori inconștientă, și care se împarte în 2 opțiuni:

1. Stau și suferă, așteaptă să treacă și fac diferite lucruri care inhibă această suferință și îi fac să nu mai simtă.

2. Iau această experiență și această suferință și o alchimizează, o transformă și o folosesc pentru a crește încă o treaptă pe scara conștiinței lor, pe scara evoluției personale și pentru a deveni o versiune mai bună a lor și a crea o viață de succes mult mai împlinitoare decât au avut până atunci.

Suntem oameni, nu suntem sfinți, și cu toții avem în noi și o parte răzbunătoare.

Forma asta de atitudine față de fostul sau fosta, prin care tu ai crescut, ai renăscut a nu știu câta oară și ai devenit o persoană de real succes, iar ea își spune ”Ce proastă am fost că m-am despărțit de ăsta.” poate fi chiar o formă de „răzbunare” mișto și sănătoasă, nu?

Cum te-ai simți să știi că fosta te vede peste 2-3 ani complet schimbat și de real succes pe toate planurile și să se gândească: „Ce fraier(ă) am fost că i-am dat papucii?”

Când ești în punctul de a decide cum să-ți procesezi despărțirea, o poți lua fie din rolul de victimă, să stai să plângi, să te complaci și să suferi, fie din rolul de adult, care decide să transforme și să alchimizeze acea suferință și să se folosească de ea pentru a deveni o versiune mai bună a sa și a crea o viață de succes mult mai împlinitoare decât a avut până atunci.

Unul din gândurile limitative ale oamenilor în general este acesta că: „Eu știu să mă descurc și singur”, mai ales în rândul bărbaților. S-a regăsit chiar și la mine.

Să știi să le faci pe toate și să poți să le faci pe toate e fain, dar într-o astfel de situație, să știi și să poți poate fi chiar autosabotant.

Și mi-am dat seama uitându-mă la mine în momentul despărțirii mele. Eram coach de aproape 4 ani și cu toate acestea, nu doar cunoașterea, ci și uneltele necesare să procesez într-un mod sănătos acea suferință, mi s-au părut că se ascund.

Plus că de multe ori nu este suficient doar să știi ce ai nevoie să faci, nu teoria îți aduce rezultatul, ci practica. Iar practica și acea motivație de a pune în aplicare practica vin din coaching.

Coachingul are acele unelte care îți face setările în subconștient, așaîncât să pornească motivația și să facă subconștientul să lucreze în direcția pe care ți-o dorești tu, nu în direcția haotică pe care o alege el, dacă nu-i dai de lucru.

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *