Cunoști oameni care, oricât s-ar strădui și oricâți bani ar cheltui pe haine, parcă tot haine nașpa poartă?
Ei bine, sunt o astfel de persoană sau cel puțin tind să cred că am fost.
Zilele trecute, eram la unul din mallurile din Brașov și căutam să-mi cumpăr niște haine.
După ce intrasem în mai toate magazinele care erau potrivite pentru mine și probasem tot ceea ce mă interesa, mi-am dat seama de un lucru.
Toate hainele pe care le găsisem interesante îmi plăceau cam 80%, dar nu în totalitate.
La fiecare piesă de vestimentație pe care aș fi vrut să o cumpăr, era acel gând, acel regret că îmi place, dar parcă nu-mi place în totalitate.
Și cumva mă simțeam nașpa că nu puteam să cumpăr sau să găsesc un lucru care să-mi placă 100% și să mă bucur de el în totalitate.
”Cămașa asta e faină, vine bine pe corp, dar parcă sunt mânecile un pic cam scurte. Eh, lasă că pot să le suflec.”
”Pantalonii ăștia sunt faini și au și un preț atractiv, dar sunt un pic largi. Eh, lasă că îi port cu curea. Sau poate îi dau la croitor să-mi facă câteva tivuri la talie.”
”Ce faini sunt papucii ăștia și se asortează bine cu cămașa, dar șireturile parcă sunt strânse prea tare și când pășesc, încep să aibă o formă ciudată. Eh, lasă că și așa nu o să-i port în fiecare zi…”
La fiecare lucru pe care l-aș fi cumpărat pentru mine, era nevoie să fac un compromis!
Și l-am făcut la una din cămășile pe care le-am cumpărat. E drept că și prețul a fost unul foarte atractiv în raport cu calitatea. O să o port cu mânecile suflecate. :))
După ce am cumpărat cămașa, mă regăseam în magazinul în care găsisem papucii de care spuneam mai devreme. Mi-au plăcut foarte mult la început, dar după ce i-am probat, am văzut că nu vin atât de bine. Acel sentiment de frustrare că din nou e nevoie să fac un compromis nu-mi dădea pace.
Eram la casă, gata să-i plătesc. Mai aveam 3 sau 4 persoane în față și toată frământarea asta interioară nu-mi dădea pace…
Îmi dădusem deja seama că e vorba de un tipar, dar zisesem în sinea mea să ”lasă că mă ocup de asta mai târziu, când ajung acasă”.
Doar că ce să vezi, eu eram în mijlocul problemei și aveam nevoie de această schimbare acum. Altfel ar fi fost nevoie să iau deciziile greșite acum și să mă bucur de schimbare la următoarea sesiune de cumpărături.
La un moment dat, n-am mai rezistat. M-am uitat la coada din spate care se formase în urma mea, alte 2 persoane, și am decis să îi arunc înapoi pe raft. Și așa am și făcut.
Până când o să mai accepți jumătăți de măsură, Emil?
Până când o să mai accepți să faci compromisuri?
Până când o să mai accepți lucruri care nu te bucură deplin?
Până când o să mai consideri că nu meriți să te bucuri pe deplin?
Așa că am ieșit din magazin ca să-mi fac Coaching cu Theta și să rezolv gârgăunele care mă făcea să fiu acea persoană care alege lucruri care nu-l bucură deplin.
Și asta am făcut. N-am mai așteptat.
M-am așezat pe o bancă în gălăgia mallului și acolo mi-am făcut coachingul.
La 15 minute după asta, eram la casa altui magazin, gata să plătesc niște papuci de 2 ori mai calitativi și care îmi veneau perfect. E drept, și cu un preț un pic mai ridicat, dar simțeam că-i merit.
În momentul ăla am decis să nu mai fac compromisuri și să aleg doar ce îmi place 100%.
Ah, și nu-ți mai zic înainte de coachingul meu de pe bancă din mall, trecusem prin acel magazin și papucii ăștia care îmi plăceau 100%, nu îi văzusem…
Pentru că așa se întâmplă. Când nu ai mindsetul corect, parcă ai o ceață pe ochi și nu vezi. Vezi doar ce ești tu obișnuit să primești în viața ta.
În programul Restart, parcurgând tot procesul de transformare, înveți să fii independent atunci când lucrezi cu tine.
Înveți să știi cum să lucrezi cu tine.
Așa încât atunci când ești într-o situație nouă, iar coachul nu este lângă tine să te susțină, să știi să-ți rezolvi provocarea singur.
Înveți să zbori fără să depinzi de cineva care să te ghideze.
Unii mentori își formează modul de lucru și programele în așa fel încât să-și facă clienții dependenți de ei. Ca să poată să le vândă în continuare fără să mai pompeze marketing.
Am avut o mentoră de genul ăsta înainte să fac coaching și mi-am dat seama cât de nașpa e!
Am plâns când am conștientizat metoda parșivă pe care o folosea, pentru că m-am simțit trădat.
În momentul acela am decis ca clienții mei să fie independenți. Să NU depindă de mine.
Astfel, acum caut ca clienții mei să-și descopere singuri puterea interioară. Fără să le zic ce să facă, doar să îi ghidez să-și dea seama singuri.
Pentru că puterea lor e a lor și îmi doresc să rămână la ei.
Eu am deja puterea mea.
De peste 4 ani de când fac coaching și peste 11 ani de când lucrez cu mine, mi-am dat seama că dezvoltarea personală nu se oprește niciodată. Provocările nu se opresc niciodată. De asta ai nevoie să știi să lucrezi cu tine de fiecare dată când apar provocări noi.
Și când zic să știi să lucrezi cu tine, zic să știi să o faci pe bune! Nu că ai citit 2 cărți, ai văzut 2 clipuri motivaționale, ți-ai schimbat starea și gata, ai lucrat cu tine. Mă refer să știi să-ți rezolvi problemele din rădăcină.
Bineînțeles, un ghid este necesar și foarte benefic. Dar e mai bine să știi și tu ce e de făcut, iar coachul să te susțină doar acolo unde nu faci față. Unde este cu adevărat greu și ai nevoie de rapiditate în obținerea rezultatelor.